7. Un ingredient cheie

Am spus, cred, că traducătorii cei mai apreciaţi şi respectaţi sunt cei care traduc către limba maternă. Pornind de la premisa că oricât de bine cunoşti o limbă străină, nu vei ajunge niciodată să o “simţi” ca pe cea maternă. Nuanţele, jargoanele, trăsăturile specifice ale limbajului se sedimentează diferit în limba maternă în comparaţie cu o limbă străină.

Sigur, nu este întotdeauna posibilă aplicarea acestei idei, însă e bine de ştiut că există agenţii de traduceri străine care nu acceptă decât traducători pe combinaţia limbă străină – limbă maternă. Pe piaţa din România, însă, probabil pe principiul strămoşesc “las’ că merge şi aşa”, regula se aplică foarte rar. Uneori este şi dificil, alteori textele nu comportă probleme atât de mari şi traducătorul poate liniştit să traducă română-limbă străină. În special în cazul traducerilor notariale.

Totuşi, unul din ingredientele cheie, fără de care nimeni nu poate avea pretenţia şi dorinţa să se “intituleze” traducător, este cunoaşterea limbii române. Fără doar şi fără poate. Orice persoană care prestează servicii lingvistice de orice fel trebuie să cunoască limba română. Şi când spun limba română, mă refer la limba română corectă ortografic, ortoepic, morfologic, sintactic şi logic. De la această normă nu există nicio abatere şi nicio derogare.

Nici nu-mi trece prin cap ce aş mai putea adăuga pentru a fi mai clară, dar pentru că repetiţia este mama învăţării, repet:

Orice persoană care prestează servicii lingvistice de orice fel trebuie să cunoască limba română corectă ortografic, ortoepic, morfologic, sintactic şi logic.

Mult succes!

One Comment

  • Intr-adevar: oricat de experimentat ar fi un traducator, traducerile sale nu vor fi niciodata la fel de bune, de corecte, mai aproape de original ca traducerile pe care le efectueaza in limba materna. Ceea ce este absolut firesc

Post a Comment

Your email is never shared. Required fields are marked *