Sigur, nu este întotdeauna posibilă aplicarea acestei idei, însă e bine de ştiut că există agenţii de traduceri străine care nu acceptă decât traducători pe combinaţia limbă străină – limbă maternă. Pe piaţa din România, însă, probabil pe principiul strămoşesc “las’ că merge şi aşa”, regula se aplică foarte rar. Uneori este şi dificil, alteori textele nu comportă probleme atât de mari şi traducătorul poate liniştit să traducă română-limbă străină. În special în cazul traducerilor notariale.

Totuşi, unul din ingredientele cheie, fără de care nimeni nu poate avea pretenţia şi dorinţa să se “intituleze” traducător, este cunoaşterea limbii române. Fără doar şi fără poate. Orice persoană care prestează servicii lingvistice de orice fel trebuie să cunoască limba română. Şi când spun limba română, mă refer la limba română corectă ortografic, ortoepic, morfologic, sintactic şi logic. De la această normă nu există nicio abatere şi nicio derogare.

Nici nu-mi trece prin cap ce aş mai putea adăuga pentru a fi mai clară, dar pentru că repetiţia este mama învăţării, repet:

Orice persoană care prestează servicii lingvistice de orice fel trebuie să cunoască limba română corectă ortografic, ortoepic, morfologic, sintactic şi logic.

Mult succes!

I. Comunicare eficientă pentru a intra pe piaţă.

Spuneam în articolele trecute că una din cele mai bune metode de a găsi de lucru este abordarea directă a birourilor de traduceri, prin intermediul paginii web a acestora. Acolo unde există posibilitatea de a trimite e-mail apar de multe ori cele mai multe probleme. Deşi nu sunt birou de traduceri şi în general nu contractez decât foarte rar lucrările mele, am primit şi eu câteva solicitări de colaborare. Dintre greşelile cele mai frecvente enumăr câteva mai jos:

Subiect: clar, concis: ex: Colaborare EN_DE_RO

În cazul în care nu ştim cui ne adresăm, vom folosi o formulă universală. Se potriveşte aici traducerea din engleză: În atenţia celor în drept.

Urmează apoi corpul e-mail-ului în care specificăm pe scurt şi elocvent cine suntem şi ce vrem. Detaliile pot fi solicitate ulterior. Nu se recomandă ataşarea CV-ului în format .doc pentru că sunt de multe ori suspectate de virus în ataşament şi puţină lume le deschide. Un program care scrie .pdf-uri ar fi foarte util.

II. Comunicare eficientă pentru a păstra legătura cu clienţii vechi

Este foarte pretenţioasă această abordare şi nu se va abuza de ea. De exemplu, dacă dorim să reluăm colaborarea cu un client mai vechi, sărbătorile religioase pot fi un bun prilej. Totuşi, mesajele de genul “fie ca lumina…” nu sunt deloc agreabile.

Altfel, se poate alege ca abrodare promovarea unui nou domeniu pe care aţi devenit specializat în ultima perioadă sau faptul că lucraţi cu un nou program.

În orice caz se va alege această metodă maxim de 2 ori dacă nu aţi primit niciun răspuns.

Unul din lucrurile pe care nu am putut să le înţeleg niciodată este trimiterea unor e-mail-uri colective. Dacă trimiteţi acelaşi e-mail la 20 de birouri de traducere, faceţi efortul de a le trimite măcar separat. Există, desigur şi opţiunea Bcc (blind carbon copy), dar e ce-i sigur e sigur şi mail-uri individuale înseamnă sigur.

Printre cele mai renumite platforme de comunicare se numără, în ordinea profesionalismului pe care îl inspiră:

- e-mail-ul. Este inutil de spus, cred că acesta trebuie să sune profesional, indiferent de clientul de e-mail folosit.

- Skype

- Yahoo!Messenger

Traduceri specializate înseamnă traduceri din domenii specifice: medical, tehnic, juridic, economic, mediu şi ecologie, financiar-bancar etc.

Sigur că pentru un traducător începător este dificilă alegerea domeniilor de specializare, acesta acceptând în general cam orice. Totuşi, contractorii serviciilor de traduceri nu agreează în general traducătorii specializaţi pe toate domeniile. Pentru că nu este foarte simplu să fii specializat pe toate domeniile. Specializarea intervine după mult studiu şi muncă. Nu poţi să spui că ai terminat facultatea şi eşti expert în orice domeniu.

Alegerea domeniilor se face în timp, după ce ai primit mai multe proiecte în funcţie de preferinţele traducătorului, de cunoştinţele pe care le are şi evident în funcţie de cererea pe piaţa pe care lucrează traducătorul. Dacă nu ai nici în clin nici în mânecă să zicem cu matematica, e mai dificil să devii traducător expert în matematică pentru că specializarea presupune şi cunoaşterea termenilor şi noţiunilor specifice. În general se aleg domenii conexe, iar perseverenţa în câteva domenii nu poate decât să aducă succes. Chiar şi în CV arată mult mai bine şi mai credibil un traducător specializat în … 4, maxim 5 domenii, decât unul specializat în 20.

Până la urmă specializarea presupune educaţie continuă pentru că având în vedere evoluţia rapidă a tehnologiei şi a societăţii, dacă nu eşti în permanenţă conectat la noutăţi, rămâi în urmă şi vei fi depăşit rapid de cei mai tineri.

Un sfârşit de săptămână minunat!

Pe de o parte există un ordin al Ministerului Justiţiei (OMJ 772/05.03.2009), care impune preţurile pentru servicii de traduceri şi interpretariat aduse parchetelor, tribunalelor şi judecătoriilor şi notarilor publici. Acestea sunt tarifele pe care aceste instituţii le plătesc traducătorilor atunci când le solicită serviciile pentru treburi publice. Pe de altă parte nu vă lăsaţi induşi în eroare. Ministerul Justiţiei a stabilit, în mod abuziv, numai tarifele pe care le plăteşte el sau ministerele asociate (cum ar fi MAI) traducătorilor şi interpreţilor. Aceste preţuri nu au caracter de monopol şi nu impun traducătorului să le adopte şi-n relaţiile cu alţi clienţi.

Din punctul meu de vedere cea mai onestă metodă de tarifare este tarifarea la cuvânt sau la număr de caractere. Practica general valabilă pentru clienţii din România este tarifarea la număr de caractere. Astfel, o pagină se consideră 2000 de caractere cu spaţii. Pentru colaborări în străinătate se preferă în general tarifarea la cuvânt sursă, preţul fiind stabilit în euro cenţi.

Nu voi indica ce preţuri să practicaţi. Fiecare îşi stabileşte preţurile în funcţie de nenumăraţi factori. Totuşi, trebuie menţionat că există concurenţă mare pe această piaţă, iar fenomenul dumping este foarte răspândit. De exemplu, întrucât există sute de traducători de engleză, preţurile variază de la 5 lei/pagină la 30 lei/pagină. În oraşele cu mai mulţi traducători, preţurile sunt mai mici, pentru că paleta de traducători este foarte largă.

Încercaţi să stabiliţi preţuri luând în calcul mai mulţi factori: concurenţa pe sectorul de limbă, cererea pentru limba respectivă, necesităţile pe care trebuie să le acoperiţi lunar şi abilităţile dumneavoastră ca traducător/interpret. Este evident că deşi există sute de traducători nu toţi sunt la fel de buni, iar un traducător, deşi traduce cu numai 5 lei/pagină se poate trezi că nu mai primeşte de lucru pentru că nu traduce bine. Un alt factor important este că, odată stabilite, tarifele pot fi majorate destul de greu, soldându-se uneori cu pierderea clienţilor fideli. Dacă aţi pornit cu un preţ foarte mic pentru a atrage piaţa, va fi foarte greu să-l majoraţi la câteva luni. Majorările de preţ nu se recomandă mai devreme de 1 an de la ultima modificare. Pentru fidelizarea clienţilor puteţi oferi reduceri pentru lucrări similare, reduceri la taxa de urgenţă sau chiar mici traduceri gratuite. Nu faceţi însă rabat foarte mare la preţ.

Pentru că am vorbit mai sus despre taxa de urgenţă: aceasta este în general taxa care se aplică pentru lucrări ce trebuie predate de pe o zi pe alta sau, în general, în termen foarte scurt, care presupune un efort mai mare din partea traducătorului. Aceasta poate merge până la 50% din preţul iniţial. Personal nu aplic taxa de urgenţă pentru că nu mi se pare corectă. Dacă pot fac traducerea în termenul dorit de client. Dacă nu, nu.

Mult succes!

traducător autorizat – persoană autorizată de către Ministerul Justiţiei din România pentru a efectua traduceri şi interpretare din/într-o limbă străină

traducere autorizată - traducere a unui document oficial la finalul căreia traducătorul autorizat aplică ştampila şi semnătura pentru a certifica conformitatea traducerii cu textul original.

traducere legalizată/notarială - traducere a unui document oficial la finalul căreia traducătorul autorizat aplică ştampila şi semnătura pentru a certifica conformitatea traducerii cu textul original care la rândul ei este legalizată de către un notar public (notarul public va certifica semnătura traducătorului)

încheiere simplă - un format de text care conţine numele traducătorului, data obţinerii autorizaţiei şi text prin care certifică faptul că traducerea este conformă; încheierea simplă se ataşează atât traducerii autorizate cât şi traducerii legalizate*

încheiere notarială - format standard de text folosit în cazul traducerii notariale pentru a certifica semnătura traducătorului

limbă sursă - limba din care se efectuează traducerea

limbă ţintă - limba în care se efectuează traducerea

pagină standard - aici controversele sunt multiple şi există mai multe metode de tarifare:

• pagină fizică: times new roman, 1.5 pt, font de 12; practicată mai ales în cazul traducerilor notariale;
• nr. de caractere: în lumea bună se tarifează la caractere sau la cuvânt (sursă sau ţintă); dacă tarifăm la nr. de caractere, din nou diferă practicile: o pagină poate însemna 2000 de caractere cu spaţii; 1800 caractere fără spaţii sau 1500 caractere cu spaţii (1500 e un vis care se încearcă a fi atins, nu mulţi clienţi acceptă însă); eu personal tarifez la 2000 de caractere fără spaţii sau la cuvânt; aici puteţi întâlni clienţi care vor spune că “nu vreau să plătesc şi pentru spaţii” (asta pentru a economisi bani). Va trebui să-i răspundeţi că dacă nu plăteşte spaţiile îi livraţi o traducere fără spaţii, nu e nicio problemă.
• cuvânt sursă/ţintă: o altă modalitate de tarifare este tarifarea la cuvânt sursă/ţintă. Există şi aici clienţi pretenţioşi care vor spune că “şi”, “sau” nu sunt cuvinte. Argumentul trebuie să vină prompt: “dacă nu aveţi nevoie de ele, cu siguranţă le putem elimina din traducere”. Nu uitaţi să fiţi mereu politicoşi şi fermi pe poziţie.

Numărătoarea în ultimele 2 cazuri se face simplu folosind funcţia Recount din MsWord. Pentru formate protejate (.pdf, .jpg, .tiff etc) există software specializat care face asta (îmi vine acum în minte PractiCount&Invoice, dar mai sunt şi altele).

program de traducere asistată de calculator (CAT Tools) - nu are nimic de-a face cu traducerea automată oferită de google, babel translate, altavista sau altele. Programele de traducere asistată se bazează pe memorii de traducere create de o fiinţă umană. Funcţionează aşa: se creează memoria Medical_RO_EN (română-engleză) şi se traduce textul folosind programul respectiv. Memoria salvează succesiuni de propoziţii, sau paragrafe, iar a 2-a oară când veţi traduce un text similar arată variantele din memoria de traduceri. Funcţionează perfect în texte medicale repetitive (studii clinice), contracte juridice sau texte de lege, în cazul manualelor tehnice pentru maşini asemănătoare sau ale aceluiaşi producător etc. Cândva în viitor veţi primi mai multe explicaţii şi nume de astfel de programe.

termen de predare - termenul limită până la care trebuie să predaţi o traducere clientului, convenit de comun acord cu acesta;

agenţie/birou de traduceri - o societate comercială care funcţionează în spaţiu public, însărcinată cu găsirea clienţilor direcţi; acestea pot funcţiona cu traducători angajaţi sau prin colaborare cu alţi traducători; voi adică. Plătind tarife mai mici decât cele pe care le percep. Îmi place să cred că e evident de ce şi nu mai e nevoie de explicaţii. Există ceva controverse între birourile de traduceri şi unii traducători autorizaţi care se plâng că birourile nu fac decât să intermedieze, nu depun muncă. Eu lucrez numai cu birouri care ştiu ce fac, în care “şefii” cunosc şi ei meseria şi efectuează verificarea traducerilor. Sunt şi altele care nu fac nimic, dar e suficient că la ei a intrat clientul şi noi avem de lucru.

client direct - clienţi-societăţi comerciale care apelează direct la traducător. Preţurile practicate pot fi mai mari pentru că se elimină intermediarii. Sunt însă şi mai dificil de abordat.

Deocamdată ne oprim aici, dar cu certitudine vor mai fi şi alţii …

*cândva, când voi găsi o soluţie online, fiabilă şi elegantă de stocare voi pune modele pentru punctele 2 ,3 ,4 şi 5 (din prima listă) pentru că traducerile de documente oficiale se fac după anumite standarde, nu doar “se traduc”.

Din toate metodele de marketing testate de mine unele au avut succes mai mare altele mai mic şi altele deloc. În primul rând aş vrea să spun că stabilirea unei imagini este foarte importantă.

1. Cărţi de vizită.

Una din tehnicile aplicate de mine a fost să-mi fac 100 de bucăţi de cărţi de vizită pe care apoi le-am lăsat personal la birourile de traduceri din oraş. Majoritatea sunt concentrate în jurul centrului şi al tribunalului. Tehnica a funcţionat şi o perioadă a furnizat texte şi mi-a fost suficient. Apoi textele (în majoritate traduceri de acte tipizate) nu mi-au mai fost suficiente nici financiar şi nici profesional. Voiam altceva. Mai sus.

2. Website.

Deşi am investit multă muncă şi destui bani, nu aş putea afirma cu mâna pe inimă că are vreun succes covârşitor. Face bine totuşi la imagine. Şi la orgoliul personal. Am primit puţine proiecte via website, majoritatea de la persoane fizice şi rutinate în era internetică.

3. Abordarea directă

Nu am încercat niciodată abordarea directă către persoane juridice. Mi se pare inutil şi sâcâitor. În general, ca în orice domeniu, ca să ajungi să traduci pentru Price Waterhouse Coopers trebuie să “ştii pe cineva”. Dar abordarea directă a agenţiilor de traduceri (pentru colaborare) este de departe cea mai bună metodă de marketing pentru traducători. Se face aşa: tastezi google.ro şi cauţi după “traduceri”. Se accesează fiecare pagină în parte, se citeşte cu atenţie conţinutul şi politica de colaborare (sunt site-uri care au un spate un singur traducător, cum sunt eu; aici nu are sens să baţi la uşă) şi de preţ (dacă preţurile practicate de ei sunt mai mici decât cele pe care le vrei tu, nu are sens să te oboseşti, e clar că nu te vor plăti cum vrei). După ce ai citit cu atenţie site-ul şi ai aflat cât mai multe despre firmă, caută pagina contact. Majoritatea au pagină separată Colaborări/Parteneriat/Joburi unde poţi completa un formular cu datele personale. Dacă nu au formularul, foloseşte adresa de e-mail şi trimite-le un e-mail cât mai detaliat şi clar în care să le explici cine eşti şi ce vrei. Nu ataşa CV-ul. Dacă vor vrea ţi-l vor cere. Vei intra în baza lor de date de traducători şi te vor contacta atunci când vor avea nevoie.

Testat şi funcţionat surprinzător de eficient. Nu 100%, nu vă aşteptaţi ca toate site-urile la care trimiteţi să vă contacteze, majoritatea au deja baza lor de date cu traducători preferaţi. Dar nu vă pierdeţi speranţa. Se poate întâmpla să vă contacteze într-o perioadă în care traducătorul cu care lucrează uzual este în concediu şi apoi să le placă şi să continue să lucreze şi cu voi, sau să nu mai lucreze cu un traducător din diverse raţiuni şi atunci să vă faceţi intrarea etc …

3. Reţelele sociale

Pentru a primi proiecte de traduceri de la clienţi şi agenţii de traduceri din afară (cel mai avantajos din punct de vedere financiar) încercaţi să folosiţi câteva reţele sociale profesionale. Eu personal folosesc XING.com. Excelentă metodă de promovare şi interacţionare. A adus 2 din clienţii majori şi serioşi. Nu folosesc LinkedIn sau Facebook, nu am nici măcar certitudinea că sunt reţele profesionale în adevăratul sens al cuvântului, dar nu poate strica un cont şi pe ele.

4. Portalurile pentru traducători

Înscrieţi-vă pe câteva din cele mai cunoscute portaluri pentru traducători, completaţi un profil, ataşaţi un CV şi aşteptaţi. Aceste portaluri sunt folosite şi de agenţiile de traduceri atunci când sunt în căutare de traducători pentru un anumit proiect şi aveţi posibilitatea de a licita. Din cele mai cunoscute: proz.com, translatorscafe.com, aquarius.net. Majoritatea oferă posibilitatea de a fi membru gratuit sau membru premium, membrii premium având certe facilităţi. Proz.com găzduieşte şi cele mai bune, renumite şi profesioniste forumuri de traduceri şi interpretare. Citiţi din scoarţă-n scoarţă forumul românesc. E un bun ghid în lumea traducătorilor.

5. Participarea la conferinţe şi târguri de afaceri

Ne-testat din lipsă de timp conjugată cu alţi factori, dar mi se pare o metodă de succes pentru a relaţiona cu clienţi direcţi, companii mai mari sau mai mici. Aici văd eu o portiţă pentru a reuşi să traduci pentru Price Waterhouse Coopers (dincolo de clasicul “a şti pe cineva”), cum spuneam mai sus. E suficient să întâlneşti persoana potrivită şi să demonstrezi că tu eşti persoana cea mai potrivită pentru firma lor.

Nu uitaţi: niciuna din metodele de mai sus nu funcţionează pe termen lung fără etică, profesionalism şi bun simţ.

Voi enumera mai jos modalităţile prin care poţi fi traducător. Citiţi totuşi cu atenţie, printre rânduri, pentru că titulatura de “traducător” nu aduce automat şi proiecte de traducere şi bani.

Posibilitatea a)

La absolvirea unei facultăţi de litere (secţia limbă străină-limbă străină; limbă străină-română, istorie, geografie, jurnalism-limbă străină) adeverinţa sau diploma de absolvire, împreună cu o scrisoare de intenţie şi o recomandare se trimit la Ministerul Justiţiei de unde, teoretic, în 60 de zile se primeşte Autorizaţia de traducător şi interpret autorizat pentru limbile … (limba sau limbile străine absolvite). Mai multe detalii despre dosarul complet şi procedurile de urmat după primirea autorizaţiei pe: just.ro. Un forum cu discuţii elevate şi profesioniste despre meseria asta este: Proz.com.

Posibilitatea b)

Nu ai absolvit o facultate umanistă, dar cunoşti foarte bine una sau mai multe limbi străine. Atunci ai posibilitatea să susţii un examen la Ministerul Culturii, la promovarea căruia primeşti aceeaşi autorizaţie de la Ministerul Justiţiei. Se va avea în vedere faptul că Ministerul Justiţiei emite autorizaţii pentru ambele direcţii de traducere (engleză-română şi română-engleză, de exemplu) pe domeniul juridic în baza diplomei de absolvire (conform celor de mai sus). La Ministerul Culturii va trebui însă să susţineţi examene separate pentru fiecare direcţie dacă doriţi o autorizaţie “completă” de la Justiţie. În caz contrar, obţineţi o autorizaţie pe domeniul juridic, direcţia engleză-română. Un examen la Ministerul Culturii este destul de costisitor şi extrem de dificil. Pentru că nu am susţinut un astfel de examen nu mă pot pronunţa dacă este dificil pentru că textele pe care le primeşti sunt dificile sau pentru că nu sunt corectate tocmai corect. Asta pentru că persoane mai mult decât capabile şi pregătite au picat un examen la Ministerul Culturii, iar persoane cu îndoielnice cunoştinţe de limbă l-au promovat. Dacă se face corectarea pe baza dicţionarului Teora … e clar, corectorii sunt de vină. Totuşi, ai voie cu dicţionare şi laptop în sala de examen. Mai multe detalii despre aceste examene pe site-ul Ministerului Culturii.

Autorizaţia de la Ministerul Justiţiei conferă posibilitatea de a efectua traduceri notariale şi autorizate (certificate de naştere, diplome, dosare pentru emigrare, rapoarte, bilanţuri … în genere orice fel de document care necesită apoi legalizare de către un notar public).

Posibilitatea c)

Mai există şi posibilitatea de a nu deveni traducător autorizat, ci doar traducător specializat. Aceştia sunt traducătorii care cunosc foarte bine o limbă străină, limba română şi un anumit domeniu de activitate: juridic, economic, arhitectură, IT etc. Pentru asta nu ai nevoie de niciun fel de hârtie care să ateste că ştii să traduci. Trebuie numai solide cunoştinţe de limbă şi din domeniul/domeniile pe care doreşti să te axezi.

Ca să închei, aş dori să adaug că cerinţele cheie ale acestei meserii sunt: competenţă, profesionalism, seriozitate.

Acestea au fost detaliile de ordin “tehnic” ale meseriei. În articolele viitoare mă voi axa mai mult pe detalii practice şi ce înseamnă traducerea efectivă.

Acest blog nu impune reguli şi nu dă sfaturi. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu poate. Nu în această lume în care fiecare are acces la sute de surse de insipiraţie şi documentare. Acest blog expune dificultăţile cu care m-am confruntat de 5 ani încoace, modul cum le-am abordat şi succesul meu (relativ poate) în această profesie. În general acesta este un blog despre “ce fac” şi “cum fac” eu lucrurile. Uneori indică surse solide, alteori doar experienţa personală.

Pe acest blog sunt binevenite orice opinii de bun simţ, chiar dacă sunt în contradictoriu cu cele expuse deja. Acest blog este un mediu de comunicare, dar nu tolerează cearta, ranchiuna şi vorbele urâte.

Apare în fiecare vineri.

Şi cam atât. Să ne citim cu bine.